Cristina este
elevă în clasa a XI-a „D”, la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din Bălţi. Are
un caracter şi o personalitate de excepţie, iar ambiţia ei ne fascinează, iată
de ce am decis că anume ea ar putea constitui un adevărat exemplu de „tînără
motivată” pentru adolescentul de astăzi, sintetizînd concepţia ei despre
„motivaţie” în interviul ce urmează.
TineriTrăsnet
–Ce te motivează să depui din ce în ce mai mult efort zilnic?
Cristina
Postoroncă –Cred că aş putea enumera, în acest context, o multitudine de
motivaţii, şi totuşi, cea mai importnată rămîne dorinţa de-a dobîndi o anumită
poziţie în ierarhia socială şi în ierarhia valorilor: însăşi ideea că „Trebuie
să ajung undeva!” mă motivează! Totodată, sinceră să fiu, am trăit din toate
timpurile necesitatea de a-mi răsplăti părinţii pentru titanica muncă pe care
eu depus-o, pentru timpul pe care l-au investit în educaţia mea, pentru
susţinerea, ajutorul şi grija pe care o manifestă zilnic faţă de mine şi
fratele meu. Prin urmare, succesele mele sunt dedicate, în mare parte,
părinţilor cărora le mulţumesc din suflet!
TT –Ai
putea să ne descrii atmosfera de lucru ideală pentru tine?
CP –Mie îmi
place, în general, independenţa, liniştea, libertatea de acţiune... cînd nimeni
nu mă deranjează şi eu pot să-mi manifest personalitatea în modul cel mai
discret!
TT –Care
sunt pentru tine cele mai importante caracteristici ale muncii?
CP –Muncă,
în opinia mea, ar trebui să fie consecventă, perseverentă şi, nu în ultimul
rînd, iubită! De cele mai multe ori, anume o muncă făcută din plăcere deschide
oportuniţăţi de dezvoltare profesională şi de succedere în domeniul relaţiilor
interpersonale!
TT –Care
este cel mai semnificativ rezultat obţinut de către tine şi de ce?
CP –De-a
lungul timpului am obţinut mai multe rezultate de care sunt mîndră, dar cele
mai semnificative ar fi poziţia 67 la concursul internaţional de franceză Plume
d’Or, 2012 şi menţiunea obţinută în cadrul Olimpiadei Internaţionale de Limbă
şi Literatură Română din Baia Mare, România, 2012!
TT –Ce
influenţă au limitele temporare care se impun din exterior asupra motivaţiei
tale?
CP
–Limitele au pentru mine un rol definitoriu, pentru că acestea mă mobilizează,
mă determină să muncesc, să îndeplinesc toate sarcinile propuse în termenul
stabilit. Deci prezenţa lor nu poate fi decît benefică!
TT –Ce crezi despre volumul de muncă în care eşti implicată
momentan?
CP –Lunile februarie şi martie sunt, de vreo 3 ani (de cînd
m-am angajat în olimpiadele municipale, republicane şi internaţionale), cele
mai dificile avînd în vedere volumul de muncă în care sunt implicată. Acesta
solicită multă dăruire de sine, timp, efort şi sănătate! Pe cît de plăcut nu ar
fi, el îmi provoacă o anumită epuizare psiho-afectivă care se soldează cu
relaţii tensionate cu membrii familiei, cu un regim neadecvat de muncă şi chiar
o oarecare lipsă de organizare. Totuşi, sper să mă descurc şi să fac faţă cu
brio concursurilor la care urmează să particip!
TT –Ai putea să menţionezi o situaţie în care a trebuit să
depui un efort suplimentar pentru a realiza ceva?
CP –Da, o situaţie reprezentativă în acest sens ar putea fi
pregătirea de olimpiada municipală de limbă şi literatură română din clasa a
noua. Ţin minte că lucram zi şi noapte, necontenit asupra eseurilor şi
comentariilor; citeam multă critică, multă lectură constructivă. Anume în acea
perioadă le-am cunoscut opera lui Constantin Noica, Andrei Pleşu, Gabriel
Liiceanu, Eugen Ionesco, Emil Cioran, operă care m-a ajutat enorm să-mi dezvolt
abilităţi şi atitidine critică faţă de tot ceea ce fac!
TT –Ce faci atunci cînd activităţile avansează prea lent?
CP –În astfel de situaţii, de cele mai multe ori, mă implic
în activităţi de voluntariat sau frecventez cursuri, traininguri pentru a-mi
folosi raţional timpul. Nu-mi place să mă plictisesc, de aceea caut mereu să
fiu implicată în vre-un proiect: îmi place să învăţ ceva nou în fiecare zi!
TT –Ce ai învăţat din propriile greşeli?
CP –Propriile greşeli mi-au dat o foarte bună lecţie de
viaţă! Am învăţat că, pînă la urmă, omul
îşi plasează necesităţile şi interesele personale mai presus de orice
promisiuni sau angajamente; că oamenii sînt foarte diferiţi: nu toţi au simţul
dreptăţii sau corectitudinii, că fiecare are priorităţile lui în viaţă şi de
aceea trebuie sa fiu mai insistentă în faţa destinului, trebuie să îmi impun
opinia, ba chiar şi personalitatea, pentru că nimeni nu o va face în locul meu!
TT –Care dintre activităţile realizate ţi-a adus cea mai
mare satisfacţie?
CP –Bănuiesc că ceea ce urmează să spun ar suna cam straniu,
dar pe lîngă toate premiile cîştigate la diverse concursuri şi olimpiade, cea
mai satisfăcută am fost în ziua în care am terminat croşetarea unui bolerou a
cărui tipar l-am inventat de sine-stătător şi pe care l-am purtat ulterior
săptămîni în şir fiind foarte mulţumită de „opera” realizată!
TT –Cum crezi, care este cea mai bună metodă de a fi
recompensată pentru un lucru bine realizat?
CP – Eu sunt un om cu picioarele pe pămînt! Recunosc că am
devenit cam mercantilă în ultima perioadă, dar banii oricum reprezintă un
aspect important în viaţa fiecăruia. În zilele noastre, fără un anumit capital
este imposibil să te descurci. Iată de ce aş spune că aceştia, alături de
respectul faţă de munca şi talentul meu, ar fi cea mai bună recompensă a unei
activităţi realizate!
TT –Ce te face să fii mîndră de munca pe care o desfăşori?
CP –Relizările mele mă fac, pînă la urmă, să fiu mîndră de
ambiţia şi perseverenţa de care dau dovadă atunci cînd mă angajez în ceva. Cu
toate acestea, cunosc foarte bine limitele mîndriei şi nu obişnuiesc să-i
permit să ascensioneze, transformîndu-se în orgoliu sau egoism.
TT –Suportul profesorilor are un rol important în munca şi motivaţia ta?
CP –Da, cu siguranţă un profesor obiectiv, înţelegător,
cultivat, multilateral dezvoltat, care încearcă să-mi promoveze potenţialul are
un rol determinativ în activitatea mea. De exemplu, de-a lungul participării
mele la olimpiada de limbă şi literatură română, profesoara mea m-a susţinut
enorm atît prin indicaţiile orientative date cît şi prin suportul psihologic
oferit. Îmi place faptul că mă consideră un o persoană matură şi că are
încredere în mine!
TT –În ce mod ai dori să dobîndeşti abilităţi noi?
CP –Consider că dobîndirea abilităţilor noi este foarte
importantă! Omul şi, în general, resursele umane trebuiesc valorificate plenar,
deoarece potenţialul lor este imens! Eu personal îmi dezvolt noi trăsături prin
înscrierea în anumite organizaţii sau traininguri, prin angajarea în proiecte
de voluntariat şi, desigur, prin comunicare, or anume ea deschide larg uşile
perspectivelor de viitor!
TT –Te consideri o persoană de succes?
CP –La vîrsta la care mă aflu cred că nu pot să mă etichetez
cu emblema omului de succes, dar dacă voi munci, sper în viitor să reuşesc să
fiu demnă de acesată caracteristică!
TT –Unde te vezi peste cinci ani?
CP –Cel mai probabil, peste vreo cinci ani voi studia la
universitate! Cred că voi alege facultatea de finanţe şi bănci, totuşi vara
acesata intenţionez să mă decid definitiv referitor la facultatea la care voi
aplica. Sper să fiu ultima decizie, pe care o voi respecta şi o voi îndrăgi
pentru totdeauna!
Interviu realizat de colaboratorul TT,
Cătălina Slivca
0 comments:
Trimiteți un comentariu