Sergiu Petrov: Sunt o persoană puțin neînțeleasă!!!

“În trecerea grăbită prin lume către veci,

Fă-ți timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!

Fă-ți timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi;

Comoara risipită a vieții n-o mai strângi.”

Mulți spun că trăim într-o lume dezordonată, care de la o vreme parcă nu își mai găsește stabilitatea, mulți spun că tineri de azi visează dar nu depun efortul necesar ca visele să li se îndeplinească, puțini tineri citesc, puțin mai pleacă la teatru și foarte puțini sunt cei care știu cum va arăta viitorul lor, mai ales la  noi în țară.

Într-o lume cu valorile întoarse pe dos, într-o lume nebună și mereu grabită, din fericire, mai există niște ancore care stau ascunse în societatea noastră și țin locului valorile, le resurscitează și le fac nemuritoare. O astfel de ancoră am descoperit-o în satul Rădoaia, Sergiu se numește, și vă povestim despre el în materialul ce umează.

Sergiu s-a născut la 24 aprilie 1987, în satul Rădoaia, raionul Sîngerei. În prezent este Directorul Casei de Cultură din sat. A absolvit Colegiul Politehnic din Bălți în 2006 ca specialist în Deservirea aparatelor de uz casnic. Sergiu practică muzica, face dans, cioplește în lemn și confecționează diferite obiecte din metal: porți, scaune, urne, leagăne etc.

Cum a început să facă muzică?!

Sergiu Petrov: Nici nu doream să aud de muzică, însă, eram impus de diriginte, colegi și profesori, să particip la diferite concursuri din colegiu.

Odată  am mers la o nuntă, la care am rugat muzicanții să-mi permită să interpretez o piesă cadou pentru tineri, muzicanților le-a plăcut și mi-au propus să mai cînt ceva dacă doresc.  La sfîrșitul nunții  lăutarii mi-au propus să cînt cu ei la nunți, am fost de acord. Am lucrat cu ei 2 ani, am fost membru al formației ,,Amurg”, din satul Rădoaia. După absolvirea colegiului, am decis să-mi continui studiile la Universitatea Alecu Russo din Bălți.

Primul cîntec, care l-a interpretat pe scenă.

SP: Eram clasa a șasea și am cîntat piesa ,,VETER S MOREA DUL”, la un concurs școlar. Mă acompania la acordion profesorul de muzică. La un moment dat am uitat cuvintele, iar el mă încuraja și îmi spunea să spun măcar na-na-na!!!. Asta a fost prima și cea mai importantă ieșire pe scenă, pe care nu o voi uita niciodată.”

În anul 2011, a absolvit Facultatea de Muzică și Pedagogie Muzicală de la Bălți specialitatea Canto și Dirijare. Acum Sergiu cîntă la nunți, cumătrii, zile de naștere, în jurul Bălțiului. A avut ocazia să se întîlnescă și să cînte cu mai multe vedete din țară, una din ele este Ionel Istrati. 

,,Cu Ionel și acum ținem legătura, ne sunăm, vorbim, anul trecut, la invitația mea, Ionel a fost și la Rădoaia, unde a susținut un concert”, ne-a spus Segiu.

Cînți prin restaurante?

SP: Da, am deja două săptămîni de cînd m-am angajat într-un restaurant din Bălți, Grand-Premium, dar cam lasă de dorit, n-aș vrea să discriminez pe nimeni dar majoritatea persoanelor care vin și fac zile de naștere sau diferite banchete sunt ruși, și-i cam problematic...”

De ce?

SP: Fiindcă eu mă bazez mai mult pe nunți și cumătrii moldovenești.

Ești patriot?

SP: Foarte!

În viitor Sergiu vrea să-și aleagă o ramură din cele care le-a enumerat mai sus, să lucreze cu lemnul sau cu metalul, dar și în una și în alta trebuiesc bani pentru a putea începe.

Mulți tinerii de azi, termină Facultatea  și se gîndesc cît mai repede să plece peste hotare, tu cum ai rămas în țară și mai ales într-un sat?

 SP: Nici nu am de gînd să plec, pînă cînd e bine acasă, în caz de nevoi sau probleme majore m-aș duce, că la noi e foarte greu de trăit sau mai ales să faci ceva.

Ești activ în viața de zi cu zi, ai un grup de tineri cu care faci cercuri de dans?

 SP: Da, doi ani am făcut școală de dans, dansuri sportive, tot doi ani am predat și la Rădoaia, dansuri sportive și de gală. Pe cont propriu am făcut și dans popular. Am luat locul doi la raion cu Vals Lent, Vals Vienez și Dansuri de Gală.

Ce te împiedică să relizezi ceea ce-ți dorești?

SP: Mă împiedică banii cel mai mult, cum am mai spus, aș vrea să lucrez cu lemnul sau metalul, sunt pe același cîntar, merg în paralel.

Ai investetit vreodată bani, timp sau altceva în anumite lucruri, ca mai apoi să rămînă totul baltă? 

SP: Sigur că da, au fost momente cînd am investit bani, timp și pot spune chiar dragoste dar, la un moment dat s-a risipit totul și a rămas baltă, rar se întîmplă dar totuși se întîmplă. Un exemplu este chiar Casa de Cultură din Rădoaia. Aici am investit banii mei proprii, am cumpărat boxe noi, lasere, diferite lumini, aparate de facut fum, am amenajat sala cît mai bogat, am procurat chiar și o masă de biliard pentru consăteni dar n-am fost apreciat și asta mă face să fiu puțin supărat.”

Care sunt visele sau amintirile ce te tulbură mai mult?

SP: Amintiri și vise care să mă tulbure, parcă nu am, cel mai mult mă tulbură gîndul că viața trece, însă, noi nu putem face nimic, atunci rămîn numai cu ideea că am putut face dar nu am făcut, asta e cel mai grav.

De unde ai o imaginație atît de bogată, toată ziua nu stai locului?

SP:Ceea ce fac cred că se datorează faptului că am călătorit mult. Văd sculpturi frumoase mă strădui să le fac și eu, aud o piesă nouă care-mi place o cînt. De unde pot face aceste lucruri nu știu.

Ce aștepți de la persoanele dragi din viața ta?

SP: De la soție, ca și de la toți ceilalți ce mă înconjoară, cer multă răbdare pentru că sunt o persoană puțin neînțeleasă!

Interviu realizat de Constantin Pirogan.