Mă gândeam zilele acestea la
faptul că o cultură e determinată de civilizaţia sa. Iar cel care o produce pe
cea din urmă este Omul. Astfel exerciţiul cultural este un umanism perpetuat la
infinit. Orice ar face şi ar produce umanul, el rămâne a fi Om: de ştiinţă, de
afaceri, de cultură, de litere, etc.
Astăzi când bruiajul
informaţional este la el acasă, a gândi despre literatură e, de cele mai multe
ori, echivalent cu ieşirea dintr-o matrice generală. Or, literatura rămâne a fi
elitistă. Nu poate fi afectată de consumerism şi strategiile lui de marketing.
Literatura din afara elitarului acolo şi rămâne.
Dacă e să vorbim despre
literatura dintre Nistru şi Prut, o putem declara elitară cu tot anonimatul ei
în universal. Literatura basarabeană e o Necunoscută
(în mare parte), dar în contextul cultural al acestui spaţiu geografic e poate
mai elitară decât multe alte literaturi ale lumii. Se explică acest lucru prin
faptul că de două secole, scriitorii acestui spaţiu sunt un fel de „cumularzi”
culturali – autorul basarabean e şi filosoful, antropologul, sociologul şi
politologul lumii ce îl conţine (din lipsa unor nume reprezentative în aceste
domenii, excepţie făcând în ultimul timp politologia). Or, literatura astupă
aceste breşe ale sistemului socio-cultural.
Dacă ar fi să trecem în
revistă nume care constituie această literatură, ne-am ciocni de
nefuncţionalitatea criteriilor alese. Nu credem în critică obiectivă,
etimologic nu credem, căci ne trimite la ideea unei lumi de obiecte. Aşa cum
mizăm pe Omul-subiect, nu admitem nimic mai eficient decât raportările
subiective la realităţile umane. Astfel nu ne rămâne decât apropierea
impresionistă a subiectului de alt subiect!
- Ce credeţi despre literatura basarabeană de azi?
Aceasta era întrebarea pe
care mi-o adresa un grup de tineri activi. E foarte greu să vii cu judecăţi de
valoare despre o literatură care e într-o permanentă devenire, care se scrie la
zi prin reacţiile ei artistice şi chimico-sociale. De aceea, voi propune mai
jos câteva nume reprezentative din punctul meu de vedere (despre unii am şi
scris):
Poezia basarabeană: Emilian Galaicu-Păun,
Andrei Ţurcanu, Eugen Cioclea, Maria Şleahtiţchi, Vasile Gârneţ, Irina Nechit,
Mircea V. Ciobanu, Nicolae Leahu, Teo Chiriac, Liliana Armaşu, Nicolae Popa,
Radmila Popovici-Paraschiv, Vasile Romanciuc, Arcadie Suceveanu, Aurelia
Borzin, Hose Pablo, Ronin Terrente şi Ion Buzu.
Proza basarabeană: Vladimir Beşleagă, Emilian
Galaicu-Păun, Dumitru Crudu, Vitalie Ciobanu, Iulian Ciocanu, Constantin
Cheianu, Ştefan Baştovoi, Vasile Ernu, Alexandru Vaculovschi, Nicolae Popa,
Oleg Carp şi Nicolae Dabija.
Dramaturgia basarabeană: Dumitru Crudu,
Constantin Cheianu, Mircea V. Ciobanu şi Nicolae Esinencu.
E vorba de scriitori în
viaţă care scriu azi. I-am numit nu pentru că „îmi plac” (deşi, unii din ei,
chiar îmi satisfac un hedonism literar propriu), am evitat prisma esteticului,
nu acesta a fost criteriul de selecţie, nici măcar criteriul de generaţie nu a
fost respectat, ci pentru că sunt activi şi ceea ce scriu constituie o matrice
culturală. Omisiunea unor nume se poate datora şi ignoranţei, nu este o listă
finită şi exhaustivă. Mâine ar putea fi alta!
Un P.S.: Aureliu Busuioc, romancierul
trecut la cei drepţi... Voi face o excepţie din acea categorisire a viilor şi
îl voi anunţa drept un mare nume al acestei literaturi! Mai ales că romanele
din ultimii ani, semnate de el, încă sunt în circuitul cel mai activ al
librăriilor, bibliotecilor şi forurilor culturale. Şi credem că vor fi actuale
şi peste un veac (de singurătate literară basarabeană)!Maria Pilchin (Lector la catedra de Literatură universală a Universitații de Stat din Moldova)
