Mi-am făcut liniștit o cafea și am ieșit la balcon să fumez, nu aveam chef de ceva anume. De obicei, în astfel de momente difuze, caut un film bun pe net care să mă facă să meditez, să problematizez, sau de ce nu, chiar să mă transpun în pielea personajelor. Bineînțeles că așa am procedat și în acea zi de joi, dar asta abia după ce mi-am terminat cafeaua și am aruncat mucul de țigară în scrumieră, de data asta nu am mai riscat să arunc mucul pe fereastră din motive pur ecologice, dar și pentru ca sa nu-mi supăr vecina de jos.
Întâmplarea a făcut să dau peste filmul “Shame”, peliculă dramatică, realizare a regizorului britanic Steve McQueen. Încă de la primele secvențe îți sare-n ochi ecranizarea, felul în care este redată pelicula, cumva misterios, cumva în ceață, de parcă așa și ar fi trebuit să fie. S-a tot vehiculat printre criticii de film că “Shame” s-ar număra printre marii absenți la premiile Oscar din acel an, atât pentru calitatea filmului, cât și pentru prestația actorului principal Michael Fassbander. Pe Fassbander vi-l amintiți probabil din ultimul film din seria “X-Men”, unde a oferit o redimensionare mutantului Magneto. De data aceasta însă, Fassbander îl interpretează pe Brandon, un locuitor al New-York-ului, care este dependent de sex. De altfel, întregul film este bazat anume pe obsesia lui pentru sex. Scenele explicite de sex, pornografia, prostituția, frecventarea cluburilor underground, scenele în care acesta se masturbează, aduc filmul la limita dintre dramă și film porno. Evident, nu puțini vor fi aceia care se vor arăta scandalizați de ceea ce probabil vor vedea în film. Cu toate acestea, McQueen încearcă sa abordeze problema și din punct de vedere psihologic. Or, Brandon suferă de o boală, o boală cum cancerul de exemplu.
Personajul nostru nu e capabil de legături afective, emoționale. Tocmai datorită acestui lucru, nu se dă în lături de la aventuri pasagere, sex cu necunoscute, sex în grup sau orgii care mai de care. În același timp, Brandon condamnă efectiv valori precum căsătoria sau familia. Turnura în film are loc în momentul în care sora sa, Sissy (în interpretarea lui Carrey Mulligan) se mută cu el în apartament, iar Brandon începe să conștientizeze problema care o are și încearcă să scape de această dependență. Ca o primă consecință a încercării lui, vine perioada în care acesta se scufunda violent în propria lui angoasă, într-o lume promiscuă. Treptat, apar și certurile cu sora sa, care îi reproșează incapabilitatea lui de a-i fi alături emoțional. Această situație culminează cu încercarea lui Sissy de a se sinucide. Vă spun de pe acum să stați liniștiți, este salvată la timp.
Filmul este marcat de două scene simetrice, în debut și final: tensiunea sexuală dintre Brandon și femeia din metrou, întreținută de un schimb prelungit de priviri și de gesturile acesteia din urmă. De fiecare dată Brandon îi vede verigheta și dacă inițial încearcă să o urmărească, în final aceasta îl reține.
Poate că filmul nu reușește să ofere o imagine completă a psihologiei dependentului, dar cu siguranță este o incursiune extrem de realistă în lumea dependenței de sex. Michael Fassbander și Carrey Mulligan ne conving încă o dată de talentele lor actoricești, pe mine, cel puțin, m-au convins.
Ceea ce am înțeles eu din acest film este că o legătură afectivă primează într-o relație, altfel ar fi ca și cum ai mânca și nu ai simți gustul. Înțelgeți voi ce vreau să zic. Avem un film despre sex, un film obscen, un film strașnic pentru unii, pentru alții un film bun care nu trebuie ratat, dacă nu cumva vi se întâmplă și vouă vreo zi de joi monotonă, când veniți de la universitate și nu prea aveți chef de ceva.
Dumitru Gheras
0 comments:
Trimiteți un comentariu